Rădăcinile școlii se regăsesc în anul 1864, pe 7 septembrie într-o cerere adresată autorităților Primăriei Iași, de către locuitorii din zona Tătărași prin care se solicită înființarea Școlii Primare de fete din cartier. Primul sediu al școlii a fost pus la dispoziție (în propria casa) gratuit de către institutoarea Aspazia Bălăceanu.
În 1868 Primăria Iași oferă vechile chilii ale Mănăstirii Nicoriță (ctitor Hatmanul Nicoara) pentru a fi transformate în săli de clasa și în care a functionat Școala primară de fete – “Hatmanul Nicoară” până în 1959.
Multă vreme într-un spațiu de 15 mp au învățat 4 clase simultan cu mai mult de 60 de eleve (inclusiv orfane de război).
Deoarece spațiul nu era tocmai adecvat condițiilor de studiu, demersurile Aspaziei Bălăceanu au avut ca efect mutarea școlii într-o nouă locație, vis-à-vis de Spitalul de Copii, luând denumirea de Școala Elementară de 7 ani Nr.10.
În anul 1971 s-a mutat într-un nou sediu de pe strada Ciornei nr.18-20 și a primit denumirea de Școala Generală nr.10 cu clasele I-VIII, învățământ de zi și fără frecvență. Din mai 1994 școala primește numele marelui istoric și om politic Gh. I. Brătianu, fără a avea însă vreo legătură cu acesta și depărtându-ne de fapt de vechile origini.
În Arhivele Statului Iași cu ocazia editării monografiei școlii în 2000, a fost găsit un proces verbal de inspecție semnat de revizorul școlar Mihai Eminescu și datat la 3 mai 1876.
În Tătărașii de odinioară, cu nelipsitele grădini cu trandafiri și flori de liliac, cu zarzări și vișini înfloriți, încep să se înalțe blocuri care contrastează nefiresc cu căsuțele modeste, dar îngrijite.
Tătărașii înmiresmați de poezia trecutului dispăreau treptat … treptat. Totuși o oază din cartierul de altădată, se mai păstrase. În mijlocul ei se ridica o școală după un plan standard, ca atâtea din cartierele Iașului, și numită Școala Nr.10. Cu siguranță nu a fost o întâmplare. Destinul i-a ales această cifră care impunea prin sonoritatea ei, nu numai elevilor, ci și profesorilor, o conduită de nota 10.
Succesele elevilor noștri dobândite atât în activitatea didactică, artistică și nu în ultimul rând în cea sportivă, deveneau tot mai cunoscute: formații culturale, artistice și sportive, iar candidații la olimpiadele județene și naționale au fost încununați cu premii bine meritate.